Palatul Cultural „Ionel Floașiu“

Lucrările de construcţie au început în anul 1942, sub îndrumarea directorului general al Uzinei Metalurgice Industria Sârmei Câmpia Turzii, ing. Ionel Floaşiu și s-au finalizat în mai 1945, utilizându-se materiale de construcție de cea mai înaltă calitate.
Prima denumire a acestui aşezământ de cultură, în cadrul căruia funcţionau Biblioteca şi Cinematograful, a fost cea de Palat Cultural. Impunătorul locaş a fost inaugurat la 3 iunie 1945.

În sala de spectacole cu 526 de locuri şi-a început atunci activitatea Cinematograful, la care s-a adăugat cam în acelaşi timp, Biblioteca Sindicatului. Clădirea mai dispunea de o Sală de conferinţe utilizată concomitent până în vara anului 1950 şi drept cantină a salariaţilor intreprinderii şi o sală de repetiţii.
Din anul 1950 a funcționat sub o nouă formă organizatorică „Clubul Muncitoresc Industria Sârmei“ Câmpia Turzii, iar în anul 2003, odată cu privatizarea SC Industria Sârmei SA Câmpia Turzii, clădirea este trecută în patrimoniul Consiliului Local al Municipiului, devenind Casa de Cultură „ Ionel Floaşiu”.
În anul 2005 s-au sărbătorit 60 de ani de existenţă a edificiului, iar în anul 2008 prin Hotărârea Consiliului Local, Sala de Spectacole a primit denumirea „Mircea Mihăşan”, în memoria celui care a condus această instituţie timp de 27 de ani.
Prin Hotărârea Consiliului Local Câmpia Turzii nr. 87 din 27 septembrie 2012 s-a aprobat schimbarea denumirii edificiului Casa de Cultură “Ionel Floașiu” în Palatul Cultural “Ionel Floașiu”, recunoscându-i-se astfel importanța istorică și arhitecturală în peisajul urban, gest recuperatoriu și o benefică revenire la prima vârstă a acestui edificiu.
Palatul Cultural “Ionel Floașiu”din Câmpia Turzii este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, cod CJ-II-m-A-07556-01, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.

Sursa: Primăria Câmpia Turzii, 1.05.2023

Oservație:

Între anii 1950 – 1989: După cinci ani de funcționare a instituției creată în 1945, în contextul instalării regimului communist în România, la 3 septembrie 1950, instituției i-a fost modificată denumirea ca să corespundă spiritului vremii, devenind Clubul Muncitoresc ,,Industria Sârmei”.

Realitatea este că, începând cu a doua jumătate a secolului XX, instituția aceasta a pășit de fapt într-o etapă de mare efervescență, de creștere, în calitate, a conținutului activităților.

De acum înainte, pe fondul sporiri considerabile și continue a populației Câmpiei Turzii, Clubul a trebuit să răspundă solicitărilor organizării activităților cotidiene în viața orășenească, în fluxul traseelor evoluției societății moderne, pentru derularea tot mai intensă și diversificată a manifestărilor pentru satisfacere pe multiple planuri a nevoii de divertisment și informare. Clubul devenind cartierul general al desfășurării vieții sufletești la nivel local și în satele dimprejurul Câmpiei Turzii, treptat-treptat cunoaște o impresionantă amploare a activitățiilor, la scară mult mai mare comparativ cu organizarea anterioară. În același timp, tot mai mulți oameni frecventau Clubul.

Greu de enumerat totalitatea activităților Clubului, devenit un adevărat centru de iradiere a culturii și artei, făcând parte dintre faimoasele așezăminte similar cu prestigiu național – rămas amintire aurită și temei de mândrie – când constituia o mare atracție, în care aproape că nu exista zi să nu aibă loc o manifestare publică.

Totuși, din diversitatea formelor majore ale activităților, mă încumet acum să încerc să vă prezint, în rândurile care urmează, o reliefare a celor mai remarcabile manifestări de altădată. Practic vorbind, crâmpeie strânse într-un mănunchi așa cum le-am avut fixate în memoria afectivă, binențeles fără să prezint un raport detaliat despre conținutul lor în acele zile de glorie, un asemenea lucru fiind cu neputință într-o lucrare de proporțiile celei pe care mi-am propus-o.

Ca amănunt precizez că localitatea rurală Câmpia Turzii, având un rol industrial tot mai important în această parte de țară, a fost declarată oraș la 1 august 1952.

Trebuie notat că în acest loc se desfășurau ceremoniile vieții publice ale comunității locale, la anumite date festive.

Clubul găzduia reuniuni literare, cu participarea unor scriitori renumiți (poeți și prozatori) din Cluj și alte orașe, invitați să citească din operele lor.

Clubul se putea mândri cu faptul că a pătruns adânc în conștiința publicului ca marcă valorică de rang înalt, prin conferințele pentru cultura generală și prelegeri pe diverse teme, la care vorbeau personalități de seamă (academicieni, profesori universitari, cercetători ștințifici, ofițeri superiori, procurori, medici, ingineri).

Remarcabilă pentru dinamica și orientarea vieții cultural a acelei perioade au fost multilateralele și valoroasele manifestări desfășurate de Bibliotecă, care, bine organizată și dotată, a îmbrățișat o sumedenie de acțiuni al căror scop urmărea informarea și cultivarea publicului spre atragerea unui număr mereu sporit de cititori, mai ales tineri și elevi. Acele acțiuni acumulând forme variate, cele de interes deosebit fiind: prezentarea de cărți, în sediul propriu, la școli la stațiile de amplificare (din oraș și de la întreprinderea Industria Sârmei”); ,,Zilele de basme” pentru copiii claslor I-IV, în colaborare cu școlile din oraș; o altă cale erau expozițile și standurile temetice cu cărți; expuneri despre personalitățile marcante ale literaturii românești și străine; ,,Procese literare”, ,,Zilele cărții beletristice” și ,,Zilele cărții tehnice” având ca obiect popularizarea unor cărți de valoare; Cenaclu literar ,,Ramuri” din oraș a funcționat, o vreme, pe lângă club; recenzi ale unor cărți au avut loc în secții ale întreprinderii ,,Industria Sârmei”, la Club, la Fabrica ,,Arieșul”, la Stația C.F.R., școli ș.a.

De semnalat faptul că, anual, Biblioteca desfășura zeci de de asemenea acțiuni ce erau mult apreciate, iar în ce privește numărul cititorilor care o frecventau, aceștia erau de ordinul miilor.

Într-o vreme, la Club și-a ținut cursurile filiala Câmpia Turzii a Școlii Populare de Artă din Cluj, clasele de actorie, canto și vioară, cu durata de trei ani.

Este cazul să mai amintesc un aspect interesant: pentru câțiva tineri artiști tineri amatori talentați care au debutat și s-au afirmat în aceea perioadă pe scena Clubului de la Câmpia Turzii, aceasta a fost rampa lor de lansare spre studii superioare de specialitate, devenind uneori profesioniști, ajunși mai târziu nume prestigioase ale unor teatre din țară.

În ,,Sala mare” și în ,,Foaierul” Clubului se organizau expoziții de pictură, cu lucrări semnate de artiști plastici din localitate, precum și de la Turda, Ocna Mureș, Cluj.

În peisajul variat al activității tineretului, se impuneau ca plăcută destindere unele ,,Seri culturale” însoțite de dans (cunoscute sub numele de ,,Joia tineretului”).

Între formele de notorietate în care se manifesta activitatea Clubului erau și Cercurile artistice și Cercurile de specialitate: de artă plastică (pictură), vioară, muzică vocală pentru copii, de balet pentru copii, foto, cineclub, cursuri de croitorie și broderie, de dactilografie.

După un plan bine determinat, într-o vreme, periodic aveau loc audiții de muzică simfonică înregistrată pe discuri și pe magnetofon, ocazii cu care se țineau expuneri despre viața și operele unor celebri muzicieni ai lumii.

Merită subliniat că pentru familiile salariaților întreprinderii ,,Industria Sârmei” la Club se organizau petrecerile publice (baluri și revelioane, carnavaluri ale copiilor).

Nu avem voie să uităm cele mai prestigioase formații artistice ale Clubului, care, bucurându-se de o deosebită prețuire a publicului, alcătuiau o adevărată fală a orașului Câmpia Turzii. Prin participarea la edițiile concursurilor și festivalurilor naționale ale artiștilor amatori, au fost nu o dată încununate cu distincții, Corul, Ansamblul folcloric (dansatori, actori, soliști vocali și instrumentiști), Echipa de teatru, Fanfara, Orchestra de muzică ușoară și soliștii ei vocali.

Aceste formații de bază au evoluat deseori singure sau în colaborare, în fața publicului spectator pe scena Clubului și pe Stadionul din localitate, ori în turnee în mai multe orașe din țară, precum și la Căminele culturale din comunele navetiștilor de la ,,Industria Sârmei”.

Unele formații artistice de tradiție au ajuns la reușite demne de invidiat, în moment de vârf și datorită pregătirii făcute cu meticulozitate prin conlucrare cu instructorii competenți, profesioniști ai artei spectacolului veniți din Cluj și Turda.

Făcând prezența retrospectivă reprezentativă a activității formațiilor artistice ale Clubului, de ar fi să dau un exemplu perfect despre cifra impresionantă a membrilor acestora, e de-ajuns să amintesc: o statistică datată aprilie 1978 consemnează că numărul lor se ridică la 300, în cea mai mare parte fiind tineri salariați ai ,,Industriei Sârmei”.

Corect este spus totodată faptul că, în decursul timpului, formațiile artistice au avut o evoluție inegală: în vreme ce unele cu durată de mai mulți ani, sau chiar decenii, altele întrerupându-și activitatea sau chiar încetându-și-o definitiv după câteva luni.

Iunie 1980 a fost momentul excepțional al înfloririi activităților teatrale de la Câmpia Turzii. Cercul Dramatic din cadrul Clubului, care obișnuise spectatorii cu aleasă calitate a spectacolelor, a dobândit un atu prețios: este ridicat la rangul de Teatru Muncitoresc –unicul de acest profil din județ – cu statut special care implica stagiune permanent, cu spectacole numeroase și de certă valoare, sub patronajul și îndrumarea artistică a Teatrului turdean. S-a bucurat de o largă apreciere și a funcționat până în preajma revoluției din 1989.

Este de amintit faptul că în Sala mare a Clubului, între anii 1957 – 1989 și-a avut sediul instituția denumită inițial ,,Univesrsitatea Populară”, dar după scurtă vreme schimbându-și numele în ,,Universitatea Cultural-Științifică”. În cadrul acesteia se țineau prelegeri, o zi pe săptămână, câte 2 ore (după-amiaza sau seara), pentru răspândirea cunoștințelor de cultură generală și tehnico-ștințifice. Cursanții erau angajați ai întrprinderii ,,Industria Sârmei”.

Ar mai fi de adăugat că ,,Industria Sârmei”, aflată în plin stadiu al industrializării pe plan național, conducerea acesteia organiza în incinta Clubului:

-întruniri cu beneficiari ai produselor întreprinderii;

-reuniuni anuale de comunicări tehnico-ștințifice;

-concursuri profesionale pentru tinerii muncitori, sub genericul ,,Cine știe meserie câștigă”.

Clubul a fost întotdeauna o gazdă primitoare a manifestărilor altor formații artistice din localitate: de la școli, de la Fabrica ,,Arieșul”, de la Cooperatica Meșteșugărească ,,Prestarea” și de la Întreprinderea Comercială de Stat Mixtă.

Receptivitatea publicului din Câmpia Turzii față de marii artiști ai scenei românești i-a determinat pe conducătorii unor formații de renume (profesioniste și de amatori) să poposească deseori la noi în oraș, prezentând pe scena Clubului o parte a creațiilor lor.

Datorită în primul rând prestigiului de care se bucură Clubul de la Câmpia Turzii, într-un moment dat în anii ’60, aflându-se în România, vestitul actor francez de film Jean Marais și apoi balerinele ale Marelui Teatru Academic din Moscova, au fost prezenți pe scena Sălii noastre de spectacole, bucurându-se de o primire entuziastă din partea publicului.

Începând cu decembrie 1970, pe scena Sălii de Spectacole a Clubului, Cooperativa Meșteșugărească ,,Prestarea” din oraș organiza anual ,,Parada modei”. Ocazie când își etala produsele.

Șahiștii din oraș și-au desfășurat aici, de foartă multă vreme (și chiar în prezent) activitatea susținută prin întâlniri amicale și competiții.

Find un loc foarte căutat în viața de zi cu zi prin frumusețea clădirii și datorită numeroaselor activități desfășurate, incinta Clubului constituia nucleul polarizator preferat al tineretului, un spațiu comun de sociabilitate și recreere. Fără exagerare se poate spune că devenise destinația preferată de prieteni și îndrăgostiți să-și dea întâlnire acolo, ca să petreacă ore bune din timpul liber în ambianța multitudinii de posibilități pe care le oferea.

Cât privește perimetrul Clubului, trebuie menționat că acesta a fost extins. În decursul anilor ’60 edificiului adăugându-i-se alături – în mod mecanic, contopirea cu porțiunea existentă – două componente despărțite între ele, construite cu fonduri alocate de întreprinderea ,,Industria Sârmei”:

-în septembrie 1962 a fost inaugurat pavilionul inițial ,,Sala Cultural-Sportivă. Deși înzestrată cu scenă și fosă pentru orchestră, destinate spectacolelor artistice, o acustică proastă a împiedicat folosirea respectivei săli în acest sens. Așa încât, curând, a rămas numai ca baza sportivă, numindu-se ,,Sala Sporturilor”. Mai multe articole despre sport aici.

-apoi s-a construit o altă anexă, ,,Cinematograful de vară”, cu o capacitate de 1000 de locuri, aflate sub cer deschis. Cei drept, a fost folosit doar când și când, rularea filmelor în aer liber, la vreme de seară, fiind condiționată de situația meteo, dovedindu-se o investiție păguboasă așadar.

În mod inevitabil, în consonanță cu comandamentele oficiale politicianiste din anii ’60 – ’80 ai veacului trecut, au existat în sfera activității Clubului unele imixtiuni ideologice – utilizate ca mijloc de propagandă – prin formații și acțiuni impregnante de domeniul doctrinar de partid și al canoanelor festive ale vremii.

Sursa: Ziarul 21, Pe 3 iunie – Palatul Cultural „Ionel Floașiu” împlinește 76 de ani, Nicușor Lăcătuș, 3.06.2021

Vezi:

În anii 2022 iubitorii de dans si muzica populara sau usoara au putut participa la următoarele formațiuni artistice: