Arc peste timp

Cu câteva zile înainte de celebrarea Marii Uniri, în anul centenar, Colegiul nostru este în zi de sărbătoare — la împlinirea celor 95 de ani de existență. Corifeii Câmpiei Turzii: Ionel Floașiu, Victor Ungureanu, Ioan Stanatiev și mulți alții, au lăsat urme profunde în existența acestui municipiu. Lor le datorăm recunoștință și pentru existența școlii noastre. Arc peste timp, de la ei la noi, remarcăm că de fapt avem ceea ce ei au clădit: Combinat, Școală, Palat Cultural, Biserică, Policlinică, Băi comunale, Parc – locații reprezentative pentru Câmpia Turzii. Educați la școli înalte din țară și străinătate, au adus în școala noastră și au dăruit și altora pasiunea pentru învățătură, fiind un exemplu de devotament și profesionalism pentru generațiile ce le-au urmat.

Înființarea și dezvoltarea învățământului profesional în Câmpia Turzii sunt indiscutabil legate de amplificarea Uzinei „Industria Sârmei”, a cărei prezență pe aceste meleaguri a generat, chiar de la început, nevoia formării de muncitori calificați capabili să deservească utilajele și instalațiile existente în întreprindere, precum și cele care se adăugau pe măsura dezvoltării ei, cu un randament cât mai substanțial.
La început condițiile materiale create școlii erau modeste. Orele de curs aveau loc în sala de mese a unei clădiri aflate pe locul unde este astăzi poarta numărul 1, instruirea practică se făcea în atelierele fabricii, iar căminul și popota ucenicilor erau în clădirea unde ulterior s-a mutat serviciul personal și tipografia. Primii ucenici au fost recrutați, fără examen, dintre tinerii crescuți la orfelinatul din Câmpia Turzii. Ulterior s-a trecut la selecționarea ucenicilor pe bază de examen de admitere, candidații fiind obligați să aibă minimum 4 clase primare. Dacă printre aceștia se găseau și tineri care aveau una sau mai multe clase de liceu, erau preferați. Instruirea viitorilor muncitori calificați se făcea de către un personal didactic alcătuit din ingineri, tehnicieni, desenatori, pentru materiile de specialitate și un fost învățător care preda limba română, geografia și istoria. Toți erau angajații uzinei. Deși funcționarea era asigurată exclusiv de către Industria Sârmei, școala profesională nu a fost de la început o unitate in-dependentă. Timp de patru ani a funcționat ca anexă a Școlii Comunale din Câmpia Turzii, singura care elibera certificate și unele adeverințe.
În 1927, la cererea conducerii uzinei și ca urmare a programelor constatate în desfășurarea activității de pregătire a ucenicilor, Ministerul Instrucțiunii, Direcția Învățământului Profesional, prin Ordinul 75613, a recunoscut-o unitate independentă.
În primii 5 ani de existență, școala a fost frecventată și de muncitori între 24 și 25 de ani, recrutați cu scopul de a-i forma cât mai repede ca meseriași. Aceștia au alcătuit generațiile de tranzit, deoarece se considera că ucenicii numai după 6-9 ani se pot integra satisfăcător în profilul diferitelor meserii.
Pentru a-i lega pe ucenici de uzină, pe lângă faptul că după absolvirea școlii beneficiau de drepturi mai bune decât muncitorii necalificați, se încheiau cu aceștia contracte individuale pe o perioadă de 4-5 ani.
În luna iulie 1931, școala a trecut la Ministerul Muncii, conform Ordinului 29536 din acel an, procesul instructiv-educativ fiind organizat pe baza pro-gramelor analitice elaborate de acest minister și adaptate la specificul între-prinderii.

În condițiile aplicării acestor programe, ucenicii erau obligați ca în timpul practicii să treacă pe la toate atelierele metalurgice – fierărie, tinichigerie, mecanică, electricitate, strungărie și numai în ultimele două luni mergeau la meseria pentru care au încheiat contractul cu uzina. Într-un document aflat în arhivă se precizează că „școala are scopul de a crește o generație de meseriași și specialiști bine pregătiți, pentru a înlocui cu timpul specialiștii aduși din străinătate” pentru acoperirea necesarului de muncitori în permanentă creștere, paralel cu dezvoltarea întreprinderii.

În 1924 – când numărul lucrătorilor crescuse la 650 – dintre specialiștii străini doar 4 din cei 95 mai erau în uzină. Astfel, începând din 1926, când a absolvit prima promoție a Școlii Profesionale „Industria Sârmei” și până în 1948, această instituție a dat 255 de muncitori calificați în meseriile: tâmplar, strungar, tinichigiu, zidar, electrician, mecanic, lăcătuș, galvanizator, trăgător de sârmă, laminator, sudor, instalator, vânzător comercial și alte meserii1.
Cu tehnică modestă, dar cu o inimă măreață și cu o viziune extra-ordinară s-au pus bazele acestei școli, care avea și are menirea să formeze oameni adevărați, bine pregătiți profesional, moral și cultural.
Noi dascălii de astăzi ai CTVU-CT ne înclinăm în fața măreției înaintașilor noștri.
director adjunct Monica Cherecheș

Note:

Informațiile au fost preluate din cartea „Grupul Școlar Profesional și Tehnic «Industria Sârmei» Câmpia Turzii, 1920 Semicentenarul 1970”, IP Cluj, subunitatea Turda cd nr. 868, coordonatori Teodor Borteș, Tănase Moldovan, Vasile Chicu;

Istorie și tehnică povestea celor 95 de ani de învățământ profesional și tehnic la „Colegiul Tehnic Victor Ungureanu” – dir. Paula Ioana Bozdog, dir. adj. Monica Cherecheș și prof.dr. Maria Bodean, broșură apărută în anul 2018, pag. 11-13, Editura Blink Print Media, Cluj Napoca, ISBN 978-606-94640-2-1;